luni, 18 iunie 2012

Doină


Același, mereu altul,
mă tot caut pe mine,
zarea și înaltul
mă risipesc cu zile.

Când timpul în cătușe
la eșafod mă duce
minutele-s cartușe
și-s țintă sub o cruce.

Altul, același totuși încă,
mă cioplesc cu dalta,
nisip devin din stâncă,
izvor ce-și schimbă apa.

Iar de uitarea este
deznodământ al vieții
înalț iubirea peste 
vălul frumuseții.

Mai las o doină lină
cât să o cânte vântul,
să lumineze-n taină
cerul și pământul. 

2 comentarii:

  1. foarte frumos blogul :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat poem. Iubirea si o doina sunt cele care raman marturie a existentei.
    Ma uitam la titlul blogului. Eul nu este pierdut niciodata. Mevlana Rumi spunea:" Exista un Eu in mine iar eu ma aflu acolo."

    RăspundețiȘtergere