mă înserez
sunt tot mai estompat
nu mai ajung la mine culori
și nici lumini
sunt gata în pământ să hibernez
să hrănesc cu mine viermi și rădăcini
mă sting încet
mai pâlpâi de-amintiri
ce s-or așterne cu mine în uitare
vor amuți cuvintele-mi la piept
privirile s-or pierde peste zare
dar până ce mă voi preface-n noapte
aș vrea la orizont să mai privesc
soarele ce roșu se oglindește-n ape
și oamenii ce încă se iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu