Glorie și decădere

Eram cândva izvor de emoții profunde

lucitoare curgând peste lume în unde;

Azi am secat încremenit în culori înghețate

amintind despre mine cel potențat în carate.

Eram cândva o primăvară verde cu soare

adăpând tot ce-i viu în reci și limpezi izvoare;

Azi sunt o iarnă cu viscol în ochi și în suflet,

floare de gheață pe geamul spart spre cer violet.

Eram cândva dimineață ivită din noapte,

trezire din vis și vis trezit printre fapte;

Azi somnambul și umbră în noapte mai sunt,

licurici vânturat de uitare între cer și pământ

Sunt dat dispărut departe-n ținutul uitării
urmele-s șterse, doar rănile-s lăsate iertării;
Nu am nevoie de lacrimi, lumânări sau suspine,
vă las peste umăr doar buchetul meu de iubire.