Vacanța mea pe țărmul ăsta se va sfârși
și-n plină zi
mă voi întoarce în niciunde
între a fi și a nu fi
lăsa-voi aici iubiri
durere
speranțe și mereu umbriri
voi lua cu mine o părere
despre a trăi și a muri
nostalgic viața mă-nsoțește
până la porțile uitării
și ca ecou mă amăgește
cu faldurile înserării
am înviat un boț de humă
plecând acuma îl ucid
sunt ca o pulbere de brumă
sub strat de flori uscat de frig
Un subiect firesc, o exprimare plină de naturaleţe... Superb!
RăspundețiȘtergere