Iubirea mă scoate din penumbră,
mă-nchide-n cerc de raze argintii,
viața monotonă, ternă, sumbră
mi-o redă din nou printre vii.
Iubirea mă decupează și încă,
îmi dă contur, culoare, suspin,
mă reface puternic, de stâncă,
din vreme rea, m-aduce în senin.
Face toate astea, numai ea, iubirea,
doar că de curând m-a părăsit,
a luat cu ea căldura și-a luat zestrea,
și am rămas așa cum m-a găsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu