luni, 4 iunie 2012

Rătăciți ai deșertului


cu trupuri vibrând pe contururi
cu umbre ce lungi pe nisipuri se-aștern 
rătăciți în deșertul de sete
cu fiecare pas strângem lațul încă larg al orizontului
chemați de ecou anonim despre viața
în care n-am fost
am fost
sau vom fi 
      
ca-ntr-o pâlnie ne trage nisipul
orizontul se strânge-mprejur 
noi lăsăm ecou de cuvinte în deșert
și cântă delirant deșertul
cântă
deșertul rătăcirii noastre

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu