Rătăciți ai deșertului

cu trupuri vibrând pe contururi

cu umbre ce lungi pe nisipuri se-aștern 

rătăciți în deșertul de sete

cu fiecare pas strângem lațul încă larg al orizontului

chemați de ecou anonim despre viața

în care n-am fost

am fost

sau vom fi 

      

ca-ntr-o pâlnie ne trage nisipul

orizontul se strânge-mprejur 

noi lăsăm ecou de cuvinte în deșert
și cântă delirant deșertul
cântă

deșertul rătăcirii noastre