joi, 26 iulie 2012

Spovedanie


de când ne știm am fost mereu în contratimp
Doamne

eu te adoram 
când Tu nu voiai să știi de mine
eu te așteptam
când Tu erai departe și nevăzut
eu te rosteam
când Tu păreai a nu-mi mai ști numele

și invers
Doamne

am dus-o așa
iar acum 
când vine judecata
pot spune că eu ți-am greșit mai mult
și mai greu
Doamne

nu mă aștept să mă ierți 
pentru păcatele mele
Judecătorule
dar mă aștept să ții seama că ai fost martorul lor
că nu am fost singur niciodată
chiar dacă adesea nu te-ai amestecat
ai invocat liberul arbitru
și m-ai lăsat să greșesc

și am greșit față de Tine
am greșit față de mine
dar cel mai greu este că am greșit față de alții
Doamne

atunci ar fi trebuit să mă oprești
acum cam degeaba îmi spui că am pierdut Raiul
Doamne

îmi judeci și îmi condamni sufletul
Doamne
și nu poți lua în seamă complicitatea trupului

ce-i drept
el a fost pedepsit sau recompensat pe loc
în fiecare moment al vieții mele
dar acum este în pământ 
fără sufletul meu este pământ
măcar de L-ai face roditor
desfigurat cum e
că i-am lăsat 
Tu sau eu
oarece bun simț și bun gust 
Doamne

de când ne știm am fost în contratimp
Doamne
dar măcar în moarte ajută-mă să mă armonizez cu Tine
altfel de ce am fi coexistat atâta amar de vreme
din vremea mea
nu din veșnicia Ta
Doamne

3 comentarii:

  1. Domnule Mihai Ciupercescu
    Cele mai frumoase poezii intalnite pe bloguri au fost ale Dumneavoastra (unele).
    Nu fac nimanui promo pentru bani, nu fac nimanui promo ca sa ma bag in seama, pur si simplu arat ce imi place si atat, indiferent ca pe blogul meu se uita o persoana, o suta de persoane sau niciuna!
    Domnule Mihai Ciupercescu, va rog sa imi dati poeziile dumneavoastra sub forma de comentariu, la mine, sa le pot prelua; vreau sa imi spun parerea, vreau sa le comentez, vreau sa le laud, vreau sa le fac praf, atunci cand merita!
    Spre exemplu iar ati scapat un "stii" cu doi de i, "a nu mai sti" se scrie CU UN I", dar e o bagatela pe langa frumusetea dramatica, sfasietoare, a intregului!

    Mi-a placut foarte mult "grupul" Karina-Mihai-Mihai dar vad ca ati facut lagar, nimeni nu ia nimic, cortina de fier, ingamfare, dispret fata de noi, habar nu am cum sa apreciez atitudinea asta!

    Cu respect si admiratie si cu zambet sarcastic pentru aceasta "segregare intelectuala",
    Vasile D.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce pot spune, domnule Vasile Dumitru, mai mult decât că vă mulțumesc și sunt sincer recunoscător și încântat că reușesc uneori să atrag atenția cu ceea ce scriu - dumneavoastră, altora (uneori mai mulți, alteori mai puțini). Cu scrisul m-am cam lăsat la voia întâmplării, nu am știut niciodată să întrețin relații de vreun fel cu admiratorii, pentru că în scris am avut anotimpuri și m-am supus și încrezut efemerității și ciclicității lor. (Greșelile gramaticale mi le asum, sunt impardonabile).
    Abia acum vârsta și starea sănătății mă fac mai exigent și „fructele” mi le-aș conserva în sufletul cititorilor...

    Nu știu și nici nu înțeleg cum să vă dau poeziile altfel decât de pe blog sau de pe pagina mea fb.

    „Grupul Karina-Mihai-Mihai” se pare că a reușit să devină un... anotimp trecut. Oricum îi sunt recunoscător Karinei că a existat. Deci nu este vorba de îngâmfare, dispreț sau segregare intelectuală, ci de un moment și loc dat, de intersecție (cred eu, nu știu părerea celorlați împricinați).

    Cu recunoștință,
    Mihai C.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte puternice si profunde versurile, sunt cu adevarat minunate si usor de trait prin citire. Felicitari, e o poezie superba!

    RăspundețiȘtergere