luni, 23 iulie 2012

Marea


Ți-aș spune de-acuma Mediterana,
de-ți place pot să te strig Marmara;
oricum pentru mine ești una cu marea,
cu briza și cerul de catifea.

Bucuria ta, când vine în valuri,
îmi sparge tristețea de țărm și de maluri,
îmi poartă sufletul prin munți și pe dealuri,
mă simt amețit ca de vin și idealuri.

Norii în stoluri îi văd cum tot trec,
parcă ești timp grăbit ce-l adulmec,
plaja de aur pe care petrec
și-n cele din urmă în valuri mă-nec.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu