Furtună lăuntrică

în inima orei secunda mai bate

prin artere de viață timpul mai curge

trupul meu încă se zbate

înotând cu speranța că te-ar ajunge
dar marea de clipe e tot mai înaltă

anotimpuri de valuri țărmul vieții-l lovesc

pentu mine ești dorul din stâncă

făcut anume necontenit să-l izbesc 

epava mea e o sticlă ce poartă

mesaj și dovadă de existență

cuvintele-s ancora lăsată din soartă

descifrând a ta fascinantă absență