marți, 9 octombrie 2012

Furtună lăuntrică

în inima orei secunda mai bate
prin artere de viață timpul mai curge
trupul meu încă se zbate
înotând cu speranța că te-ar ajunge
dar marea de clipe e tot mai înaltă
anotimpuri de valuri țărmul vieții-l lovesc

pentu mine ești dorul din stâncă
făcut anume necontenit să-l izbesc 
epava mea e o sticlă ce poartă
mesaj și dovadă de existență
cuvintele-s ancora lăsată din soartă
descifrând a ta fascinantă absență

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu