sâmbătă, 27 octombrie 2012

Îmi vine iarna


primele troiene și-un viscol

au ajuns deja pe fâșia de graniță dintre noi

au survolat primăvara la care lucram

să te pot primi cum se cuvine la vară


încă nu a dat înghețul

speranța-mi mai irigă cu aburi de disperare

aleile pe care ar fi fost să pășești


Am văzut dinspre orizonturile tale

în alte vecinătăți

că ți s-au așternut câmpuri cu flori

noi ispite și deschideri promițătoare


Am înțeles de ce căldura ochilor tăi

visările și gândurile tale

se întorc dinspre mine spre-acolo

unde e viață, cântec și soare

frumusețe coloră care ți se asortează


pe palele vântului ce se întețește

îți voi trimite așa

o vreme

frunze multicolor ruginite

inscripționate „nu te-am uitat”

„ce mult te-am iubit”

„acolo șezum și plânsem”

până ce mi se va termina desfrunzirea

și iarna mă va transorma într-un obelisc alb

închinat uitării

acelei veri misterioase

în care nu vei mai veni

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu