primele troiene și-un viscol
au ajuns deja pe fâșia de graniță dintre noi
au survolat primăvara la care lucram
să te pot primi cum se cuvine la vară
încă nu a dat înghețul
speranța-mi mai irigă cu aburi de disperare
aleile pe care ar fi fost să pășești
Am văzut dinspre orizonturile tale
în alte vecinătăți
că ți s-au așternut câmpuri cu flori
noi ispite și deschideri promițătoare
Am înțeles de ce căldura ochilor tăi
visările și gândurile tale
se întorc dinspre mine spre-acolo
unde e viață, cântec și soare
frumusețe coloră care ți se asortează
pe palele vântului ce se întețește
îți voi trimite așa
o vreme
frunze multicolor ruginite
inscripționate „nu te-am uitat”
„ce mult te-am iubit”
„acolo șezum și plânsem”
până ce mi se va termina desfrunzirea
și iarna mă va transorma într-un obelisc alb
închinat uitării
acelei veri misterioase
în care nu vei mai veni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu