Iubito

Când falduri selenare în ape se răsfață,

când maluri de-ntuneric gânduri clipocesc,

când plânsul unei sălcii vântul îl agață,

în ochii tăi, iubito, de drag mă rătăcesc.

Tărâmul tău, oglindă a cerului și-a apei,

imponderabil pașii inimii mi-i duc

acolo unde-n prăpăstiile iubirii,

își au martirii somnul neuitat și lung.

Când părul tău ca smoala se umflă-n adiere,

să știi că sufletul meu tandru s-a-nălțat

să-ți caute esența în vastul dintre stele,

că astru-mi ești, iubito, dor imaculat.