Când te mai ascunzi într-un nor,
aș vrea să-ți fiu eu norul,
că se face noapte și dor
și-mi pierd de tot viitorul.
Când te mai ascunzi într-un vis,
aș vrea ca eu să-ți fiu visul,
altfel mă afund în abis,
îmi pierd cuvântul și scrisul.
Când te mai ascunzi într-o zi,
aș vrea ca ziuă să-ți fiu,
să te pot peste tot însoți
până către seară târziu.
Când te ascunzi într-o noapte,
chiar noaptea aceea ți-aș fi
să-ți fac în vise palate,
să-nvățăm cum este-a iubi.
De te mai ascunzi vreodată,
în nor, în noapte, în zi,
nebun voi intra în baladă
și cu tine în gând voi muri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu