s-a scurs din mine timpul
strop cu strop
din norul de prezent a tot plouat
(a arcuit cândva și curcubee
prin soarele speranței)
și mi-a făcut trecutul o mare de decenii
acum mi-au mai rămas doar clipele plecării
transfigurate-n umbre de-nserare
ce intră-n șir în noapte să se culce
golit de timp
golit de mine însumi
sparg urna de lut ca după o beție
și m-amăgesc spre altă veșnicie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu