Karinei
E ziua ta cu iarnă-n cer și pe pământ,
o iarnă care ninge ca-n povești,
albul este-a toate lung veșmânt
și frigul te îndeamnă să citești.
E ziua ta-n urări de clopoței
care răsună de-azi pân' la Crăciun
și-nseninează după obicei
orașul, satul, ultimul cătun.
E ziua ta, cu soare și cu vânt,
o zi de iarnă răsărită-n dar,
în care viața ți-o revezi în gând,
apoi o rupi firesc din calendar.
La mulți ani și numai fericire,
la noapte stelele pe cer șoptesc
gânduri și cuvinte de iubire,
întru viață lungă ele prevestesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu