Omul

timpul lent deșiră a vieții lungă haină

rânduri-rânduri istoriile se-aștern

se surpă și se-nalță întreaga lumii faimă

înconjurată tainic de un mister etern

pe malul existenței pe-o margine de lut

sunt încrustate drame-n nisip de efemer

din ceruri colb de clipe se lasă ne-ntrerupt

în aburi de căldură în tencuieli de ger 

reconstruiește timpul forme noi de viață

un univers de taină un cosmos de-ntrebări

inventând destine pe plaje de speranță 

din aștri pentru vise făcând somptuoase gări

acest tablou feeric de umbre și lumini

de spațiu-n expansiune de timp care tot trece

deși există astfel n-ar exista-n genuni

de n-ar fi Omul care îl simte îl percepe