marți, 5 februarie 2013

Bilet de călătorie dus


I

     „Trotuarul e o mâzgă neagră care amprentează pașii trecătorilor lansând stropi cleioși pe încălțămintea și gleznele lor. Dar lumea e grăbită, nu are timp să se mai gândească prin ce trece, preocupată de alte țeluri ce o așteaptă în orizonturi de timp scurte: peste minute, ore sau cel mult o zi. Prezentul este un culoar de treceri  spre ce va urma, iar mâine e o amânare a tot ce nu se poate împlini într-o zi și a altor planuri conturate vag. Și oamenii pe stradă se strecoară cu indiferență unul pe lângă prezentul celuilalt, chiar și atunci când au aceeași direcție. Suntem animale sociabile, dar nu alcătuim comunități cu adevărat decât în multiplele structuri organizate în care ne cunoaștem și suntem recunoscuți, în care există ierarhii formale și informale, norme și reguli de conduită. În afara lor ne suntem străini și nu ne întoarcem capetele unii spre alții decât rar, pentru câteva momente, doar când ceva ni se pare mai straniu. Fiecare purtăm un alt univers în noi, invizibil nouă și celorlalți, separat de al tuturor, cu totul altul decât cel concret prin care tocmai trecem, pășindu-l zilnic. Toate aceste universuri paralele vii, dinamice, alături de câte altele ce ar putea să ne înconjoare, fără să avem habar, le traversăm și le influențăm, ne traversează și ne influențează. Însă noi avem nevoie întotdeauna de corespondent pentru simțurile noastre și arareori avem sau nu avem deloc și revelații extrasenzoriale.
     Lumea este la fel oriunde, deși noi, românii, credem că prin alte părți, ceilalți ar fi mult mai reci, mai distanți, mai indiferenți. Asta pentru că noi ne îngăduim timp suficient pentru indiscreții, curiozități, discuții prelungi, sterile, șușotite. Avem timp mai mult, suntem mai indolenți și mai cârcotași... Dar nu are  importanță cum suntem, dramele ne sunt aceleași, le trăim la fel de izolat, de singuri sau de însingurați” (din „Caietul de gânduri” - Radu Arieș).
     - Ufff! Ce mă enevează aglomerația asta!... - zise............




GATA restul rămâne pentru mult mai târziu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu