marți, 5 februarie 2013

Neuitare


Aș vrea să las în urmă tot ce-a fost,
să uit cumva o parte din trecut,
să cred că nu mai are nici un rost
atât să mă căiesc că te-am pierdut.

Îmi scot din minte chipul tău râzând,
privesc nainte senin și resemnat,
dar tu și-acolo îmi apari plângând
uitându-te la mine supărat.

Închid ochii s-adorm de oboseală,
sub pleoape iar e chipul tău
în vis tu mă privești tot cu răceală
și mă trezesc să nu cad într-un hău.

Ies pe străzi, în parc, prin magazine,
din fiecare chip tu mă privești
și-n tot ce are trăsături splendide,
că vreau-nu vreau, în toate iarăși ești.

Azi văd perechi cum stau la o cafea,
fumează și se-ating din întâmplare, 
începe-a râde fata, tocmai ea,
ce pari chiar tu, cu-n altul oarecare.

Aș vrea să las în urmă tot ce-a fost,
să uit cumva o parte din trecut,
să cred că nu mai are nici un rost
atât să mă căiesc că te-am pierdut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu