Din caier de gânduri am tors
un ghem nesfârși de cuvinte
le-am deșirat mai apoi vers cu vers
în labirintul existenței fierbinte
Din nori nestatornici de gânduri
rătăciți pe tavanu-mi de suflet
am plouat și am nins multe rânduri
în cuvinte de dor și regret
Din izvorul de gânduri din munte
am curs cuvinte până în vale
trecând peste pajiști cu ierburi mărunte
sau prăvălindu-mă-n adânc de cascade
Am năzuit să ajung pân la mare
să nu rămân într-o baltă inert
dar cum pământul crapă sub soare
cuvintele se prefac nisip în deșert
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu