marți, 26 februarie 2013

Deșertăciune


sunt torturat de gânduri și-ntrebări 
de când s-a rupt veriga către lume
și am rămas restant în căutări
singur în oglindă cu-obiecte fără nume

în peștera aceasta vine ecou de gânduri
sunete și temeri întârziate
inexacte forme și frânturi
din corole tragic spulberate

îmi amintesc de mine și de noi
rostogoliți prin zile și prin nopți de-a rândul 
apoi în gând văd cioburi și noroi
lungi ambuteiaje ce ne-au tăiat avântul

m-am retras în mine te-ai pierdut în lume
traiectorii stranii ne-au îndepărtat
și gravităm deșertul doi atomi cu nume
întru găsirea oazei pe care-o am visat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg