sunt torturat de gânduri
și-ntrebări
de când s-a rupt veriga către lume
și am rămas restant în căutări
singur în oglindă cu-obiecte fără
nume
în peștera aceasta vine ecou de
gânduri
sunete și temeri întârziate
inexacte forme și frânturi
din corole tragic spulberate
îmi amintesc de mine și de noi
rostogoliți prin zile și prin
nopți de-a rândul
apoi în gând văd cioburi și noroi
lungi ambuteiaje ce ne-au tăiat
avântul
m-am retras în mine te-ai pierdut în lume
traiectorii stranii ne-au
îndepărtat
și gravităm deșertul doi atomi cu nume
întru găsirea oazei pe care-o am
visat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu