luni, 11 februarie 2013

Durerea (1)


nu mai am loc pentru durerea mea,
am dus-o peste tot, dar înc-o am,
i-am dat liber să plece unde-o vrea,
doar noaptea să revină la bairam

a crescut mereu și-i ditamai durerea,
e greu să mi-o mai scot din suflet,
nu mai agreează nici plimbarea
și-atuncea strică tot sub al ei umblet

îi place să rămână doar la mine,
să-mi țină de urât când nu mai dorm,
să mă strige când îmi este bine,
să explodeze ca bobul de pop-corn

durerea mea și eu - o-nlănțuire
ce nu este plăcută la vedere,
ne ocolește orice fericire,
doar mila își mai face o părere

am învățat-o să rămână mută,
să nu mai plângă pentru orice fleac,
în inimă când e, să fie surdă,
muzica nefiindu-i ei pe plac

dar tot va trebui să ne mutăm
izolați, departe mult de lume,
între pereți doar singuri să umblăm
în taină numai noi să facem glume

Un comentariu:

  1. tot ce am citit m_aimpresionat placut pt ca este atit de simplu si atit de adevarat .felicitari !

    RăspundețiȘtergere