luni, 18 februarie 2013

Fagul


trunchi vechi de fag lâng-o pădure tolănită-n vale
sunt răstignit sub ceruri în puncte cardinale

printre ramuri trec numărându-mi inelele de nuntă
anotimpuri ce scutură frunzele cu anii de pe urmă

timpul mi-a mușcat în trunchi o scorbură cu adâncime neagră
noduri de nori din rădăcină-n crengi încă mă leagă

schelet pe care energofage timpuri îl dezgolesc de jir
mă impregnez cu vise și cu triluri ce încă se aud în amintiri 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu