duminică, 17 februarie 2013

Rătăcire (1)


Te-ai strecurat în noaptea mea încet,
(îmi deschisesem ochii către stele)
mi-ai picurat întru-nceput pe gene,
apoi în vis, în inimă și-n cuget.

Am crezut că m-ai ales anume,
că ai venit de dorul tău și-al meu
să dezghețăm la foc de șemineu
iarna ce venise peste lume.

Ne-am învelit iubirea cu iubire,
tremuram în degete ispite
murmurând ca un izvor cuvinte, 
ne-am înecat privire în privire.

Numai că-ntr-o bună dimineață
tu ai plecat încet cum ai venit
semn că lângă mine doar te-ai rătăcit,
alta era calea ce-o căutai prin ceață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu