dă ceasul înaine sau înapoi de vrei
prezentu-i o-nchisoare din care nu pot evada
mi-a sigilat și poarta ce-o aveam prin vise
mi-a pus străjer luciditatea
și a săpat în juru-mi un orizont de-abise
dă ceasul înapoi ori poate înainte
că altfel îl opresc unde-a ajuns
prezentul e mereu aceeași pâine
din care tot mănânc
și nu mi-e de ajuns
oprește-alarma care mă trezește
rostogolit prin zile și prin nopți
mă-ngheață
mă transpiră-n anotimpuri
îmi arde anii și mi-i uită toți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu