sâmbătă, 9 februarie 2013

Să nu-mi clatini


s-a scris mult din lacrimi și tumult
dar parcă nimeni nu a scris
cum a ucis doar cu o boare
o floare
un preamult
și apoi un vis

și am promis atuncea c-am să pot
să nu le-ngrop 
să nu le fac eterne
ci-n urnă de uitare cenușă să le port
să le dezvolt
pe-un vânt potop
de timp ce-și cerne
clipe peste tot

m-am tot rugat de lacrimi
să nu-mi clatini
umbrele din frumusețea ta
ce peste mâine încep a se usca
păstrându-te de-a pururi tot așa
venită la tristețea mea
să naștem un poem cu dragostea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu