s-a scris mult din lacrimi și tumult
dar parcă nimeni nu a scris
cum a ucis doar cu o boare
o floare
un preamult
și apoi un vis
și am promis atuncea c-am să pot
să nu le-ngrop
să nu le fac eterne
ci-n urnă de uitare cenușă să le port
să le dezvolt
pe-un vânt potop
de timp ce-și cerne
clipe peste tot
m-am tot rugat de lacrimi
să nu-mi clatini
umbrele din frumusețea ta
ce peste mâine încep a se usca
păstrându-te de-a pururi tot așa
venită la tristețea mea
să naștem un poem cu dragostea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu