Stare (1)

au murit crengile în cele patru zări

întinse peste aer incolor

spre frunzele ce le-au pierdut în depărtări

luate de vântul zorilor

și mi-e atât de dor

de cele ce-s încă pe mări

pe pământ și în cosmos sădite

nu le mai văd și totuși mă dor

în crengi către cer răstignite

odihnind păsări rănite
de tristețe în zbor