Sunt atâta de singur
că nici eu cu mine nu sunt
tăcerea moare-n tăcere
universul se pierde-n afund
Nu sunt un singur întreg
sunt fărâmă din singurul Unu
aproape zeroul pe care îl neg
aproximare ce-o-ncearcă nebunu'
Sunt electron social izolat
din orbita materiei căzut
rătăcind ca un fiu exilat
cu sarcina sa centrifug abătut
Găuri negre mă cheamă-n abis
sorii cu raze de foc mă tot țin
răstignit în coșmarul din vis
mă plouă cu tristeți de pelin
Corbi de timp singurătea-mi mănâncă
în stoluri un nimb din decenii mi-au pus
suspendat în solitudinea cea mai adâncă
sunt Unu dar nici un unu întreg măcar nu-s
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu