marți, 5 martie 2013

Mi-a plăcut Andreea Gheorghiu


Cine este pentru mine Andreea Gheorghiu? Păi am cunoscut-o azi sub numele „Ars amandi”. M-a invitat La Cercul Militar Național, fosta Casă Centrală a Armatei, în intimul spațiu al Sălii Foaier devenit neîncăpător pentru numeroșii admiratori care au venit să o vadă. Nu o cunoșteam, cum am spus, și am făcut cunoștință: i-am văzut „Primăvara” (în chipul limpede de mai sus), m-a sedus cu „Cealaltă parte a ploii”, în care deslușești printr-o perdea de ape jumătatea unui chip minunat, apoi m-a furat somnul adânc al unei fete despletite, cu ochii acoperiți de pleoape grele ascunzând toate visele ei, cu nasul, cu gura întredeschisă savurând somnul, respirând întru liniștea trupului adormit (în „Sidef”). Ca un profan ce sunt, mai rețin, din atâtea alte visări și concepte așezate pe pânză, „Apusul de floare”, o floare a soarelui lipsită de soare, întristată și abătută.
Astfel am cunoscut-o eu pe Andreea Gheorghiu, stingher, cumva din afara lumii artei vizuale. Și mi-a plăcut înainte ca experții să-i comenteze talentul, originalitatea, rafinamentul artistic, calitatea compozițiilor, cromatica, înainte să aflu că e un pictor consacrat, cu lucrări ce au cunoscut și admirația străinătății. Nu pot zice că de-acum o cunosc pe Andreea Gheorghiu (cine spune cu mâna pe inimă că ar cunoaște cu adevărat un artist?!), însă pot afirma că o recunosc.
În încheiere, cu admirație: „Onorat și încântat de cunoștință, doamnă Andreea Gheorghiu!”

Un comentariu:

  1. Cum sa nu iubesti asemenea OAMNENI, cum sa nu vrei sa-i cunosi, cum sa nu pictezi pentru ei? Ridic mainile si ochii catre cer si spun MULTUMESC, multumesc Bunul Meu ca mi-ai adus in viata si in Primavara oameni care au darul sa atinga suflete, intr-un mod delicat, sensibil, inteligent, frumos exprimand "arta de a iubi". Frumoase cuvinte, au ajuns direct in inima mea, emotionant dar, multumesc frumos!
    Cum ziceam ieri:
    "Noi avem puterea de a crea, doar pentru acesti omanei care inteleg. Aceasta putere este atat de mare, incat tot ceea ce credem se transforma pentru noi in realitate. Noi ne cream pe noi insine si devenim cei ce credem ca suntem. Suntem ceea ce suntem pentru ca asta credem noi despre noi insine. Intreaga noastra realitate este in intregime creata de noi insine.
    Ca sa devenim maestri ai iubirii, noi trebuie sa practicam arta de a iubi".

    Ieri am simtit ca aceasta arta este in sufletul nostru deja, iar noi nu facem decat sa o continuam fiind aproape, fiind impreuna.

    Multumesc dragul meu prieten! Un multumesc mare, curat, cald si fresh ca o zi de primavara!

    RăspundețiȘtergere