Ultimul tren

nerost mă poartă prin locuri străbătute

inima mi-e conclav de gânduri cu sentimente mate

toate-n mine-s proiecte începute

și vor rămâne astfel de zare suspendate

eu însumi răstignit în puncte cardinale

de iubiri

speranțe

așteptări

sunt călător tomantec căutător de cale

pe băncile de ore ale atâtor gări

un ultim tren respiră aburi de-ndoială

pe un peron de noapte e gata să mă ia

sau poate-s gata să îl las să treacă

distanțele-s aiurea

iar timpul nu mă vrea