297 de ani de când Dimitrie Cantemir a scris Descriptio Moldaviae (1716)

Dimitrie Cantemir se trage dintr-o familie de boieri moldoveni care în secolele XVII-XVIII a dat câțiva dintre domnii Moldovei: Constantin Cantemir (domnitor între anii 1685-1693), care i-a avut ca fii pe Antioh Cantemir (care a domnit între anii 1695-1700 și 1705-1707) și pe Dimitrie Cantemir (n.1673- d.1723, domnitor în martie-aprilie 1693 și în anii 1710-1711).

Instruit la curtea otomană din Istambul, Dimitrie Cantemir s-a afirmat la nivel european ca istoric, filosof, poliglot și umanist enciclopedist.

A scris lucrările filosofice „Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea” (1698), „Metafizica; Logica” „Compendiolum universae institutionis” („Prescurtare a sisemului logicii generale”), un tratat de muzică turcească „Cartea științei muzicii” („Kitab-i-musiki” - 1703), un roman alegoric de factură barocă „Istoria ieroglifică” (1705), lucrări de istorie și istoriografie „Monarchiarum phisica examinatio” („Cercetarea naturală a monarhiilor”), „Historia increntorum atque decrementorum Aulae Othomanice” (Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane” - 1716 - tradusă în engleză în 1734, 1736, în franceză în 1743 și în germană în 1765), „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor (1722 - lucrare scrisă în latină, ulterior tradusă de autor în română), „Sistema religiei mahomedane” (1722).

Descriptio Moldaviae, prima monografie a Moldovei, în latină, de la a cărei finaliza se împlinesc azi 296 de ani, a fost scrisă la îndemnul lui Gottfried Wilhelm Leibniz. Această lucrare i-a adus titlul de membru al Academiei din Berlin. Ea are trei părți. Prima parte face prezentarea geografică a Moldovei și inserează pentru întâia oară o hartă a statului moldovean. Partea a doua se referă la politica și administrația țării, în timp ce ultima parte vorbește „despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești,după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavonești” (Wikipedia). Însemnătatea lucrării constă și în faptul că Dimitrie Cantemir abordează, tot în premieră, domenii precum fauna, etnografia și folclorul de la noi.

Marele cărturar a murit, cum am amintit, în 1723 la Moscova, iar osemintele i-au fost aduse și reînhumate la biserica Trei ierarhi din Iași în 1935.

Merită menționat că fiul să Antioh Dimitrovici Cantemir (1709-1744), scriitor, iluminist și diplomat rus, este unul din fondatorii limbii ruse literare moderne. Scrierile sale - „Petriad” (epopee eroică), „Scrisori despre cultură și om” (tratat filosofic), „Minții mele sau celor ce iubesc știința” (satire) și câteva ode și fabule - sunt considerate opere clasice ale literaturii ruse.

S-ar putea să îţi placă şi: