joi, 4 aprilie 2013

Inima lui Chopin (22.02. sau 01.03.1810, Żelazowa Wola — 17.10.1849, Paris)





Chopin și-a dobândit reputația de pianist excepțional în ciuda faptului că a avut doar vreo 30 de apariții în public pe tot parcursul vieții. Însă, de câte ori a făcut-o, a exploatat resursele pianului dându-i magie prin sensibilitatea și originalitatea sa, prin inepuizabila manieră de a inventa ad-hoc incredibile pasaje pitorești, de a inova în digitație, în folosirea pedalelor, în abordarea claviaturii. Așa se face că măiestria sa interpretativă uimea orice auditoriu, contrariindu-i și descumpănindu-i în același timp pe criticii care îl judecau după canoane academice (canoane care urmau să se adapteze după Chopin). Muzica sa, pătrunsă de poezie cu rezonanțe universale, este intim legată și dedicată pianului, căruia i-a stors sonorități fermecate pentru a reda gama emoțiilor secrete ale sufletului uman.  Iar pianul, destul de restrictiv până atunci în privința genurilor muzicale, parcă recunoscător, a îngăduit geniului lui Chopin să-și etaleze prin el toate tipurile de expresie muzicală.

Fotografie cu Chopin, considerată a fi opera lui Louis-Auguste Bisson

Emigrat în Franța (țara natală a tatălui său) după insurecția de la Varsovia (1830-1831) împotriva ocupanților ruși, Frederic Chopin nu s-a mai întors niciodată în Polonia. Dar în Polonia este mai mult decât un compozitor celebru, este și un erou național, simbol al luptei pentru libertatea tării sale.


La moartea sa, conform dorinței ce-a avut, inima i-a fost scoasă din trup și adusă la Varsovia de sora sa Ludwika, în timp ce corpul înhumat își doarme azi somnul de veci la cimitirul Pere Lachaise din Paris. Inima îi este „zidită” într-o coloană a Bisericii Sfintei Cruci din Varșovia, edificiu baroc din capitala Poloniei. Este păstrată în coniac de mai bine de 160 de ani cu speranța că ar putea dezvălui secretele morții sale premature. A supravietuit distrugerii masive a Varsoviei de către nazisti, grație intervenției generalului SS de origine poloneză Erich von dem Bach Zelewski.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu