arunc priviri disperate peste fluviul când negru când alb
al nopților și al zilelor dintre noi
mă sting înainte de a ajunge pe celălalt mal
acoperit de val după val
urc privirile pe panta de deal care se înalță-ntre noi
iarba e udă verde-n căințe
alunec pe disperări nesfârșite
mă rănesc neputințe
îmi duc mai departe privirile peste ziua de azi
împingând și iubirea noastră de ieri
vremea mă trece subtil și fără schimbări
în decor de veșnice seri
vremea mă trece subtil și fără schimbări
în decor de veșnice seri
în arbori de-amintiri și uitări
mă pierd și mă caut
crengi de neliniști zgârâie-n mine
pe poteci șerpuite fără sfârșit
nu se mai știe de tine
mă pierd și mă caut
crengi de neliniști zgârâie-n mine
pe poteci șerpuite fără sfârșit
nu se mai știe de tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu