Gânduri

Cad clipe mute ca fulgii dintr-un plop,

suspine lungi le poartă în spații largi de timp;

gândesc în rătăcire la al vieții scop

tăinuit în toate, evident în tot...

Trec dâre prin albastrul seninului de cer,

vin idei în cârduri pe tavanul nopții;

gândesc la nemurire și la efemer,

la morțile trăinde, la viețile ce pier...

Rotiri, spirale, linii - atâtea traiectorii 

se-ncolăcesc pe arborele cosmic;

gândesc la estomparea pe care-o poartă norii,

la evadări de taină râvnite prin toți porii...

Pe țărmul strâmt al vieții mareele pulsează

cu apa și nisipul rostogoliri gemând

mă-ntoarce gândul spre inima mea trează

în care Eu-mi plânge și nesfârșit visează...