duminică, 14 aprilie 2013

Gânduri


Cad clipe mute ca fulgii dintr-un plop,
suspine lungi le poartă în spații largi de timp;
gândesc în rătăcire la al vieții scop
tăinuit în toate, evident în tot...

Trec dâre prin albastrul seninului de cer,
vin idei în cârduri pe tavanul nopții;
gândesc la nemurire și la efemer,
la morțile trăinde, la viețile ce pier...

Rotiri, spirale, linii - atâtea traiectorii 
se-ncolăcesc pe arborele cosmic;
gândesc la estomparea pe care-o poartă norii,
la evadări de taină râvnite prin toți porii...

Pe țărmul strâmt al vieții mareele pulsează
cu apa și nisipul rostogoliri gemând
mă-ntoarce gândul spre inima mea trează
în care Eu-mi plânge și nesfârșit visează...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu