În jurul nostru plutesc invizibil adevăruri. Aproape fiecare din noi suntem ghidați de propriile adevăruri luminându-ne cu ele calea prin realitatea înconjurătoare. Adesea au loc confruntări între adevărurile ce ajung să se ciocnească între ele declașând teatre de luptă de mai mare sau de mai mică anvergură. Disputele interumane, de la cele particulare la cele din sălile de judecată, de la cele civile până la cele militare, de la cele sociale la cele economice, politice sau organizaționale au devenit mijloace de afirmare a entităților individuale sau colective prin propriile adevăruri.
Calea către armistițiu, de pace vremelnică în existențele noastre, este oferită de capacitatea unor adevăruri disparate de a se converti în adevăruri esențiale, recunoscute și acceptate ca atare. Un corp esențial de asemenea adevăruri este furnizat de activitățile științifice. Acestea sunt acceptate și asumate cvasiuniversal. Similare sunt cele religioase.
Doi oameni, pentru conviețuire, au nevoie de adevăruri esențiale între ei, pe care trebuie să le convertească dintr-o parte din adevărurile lor individuale.
Morala emite norma potrivit căreia a minți, pe tine sau pe alții - altfel spus, a trăda adevăruri convenite, a denunța unilateral un protocol mai mult sau mai puțin mutual între anumite adevăruri -, constituie dezgroparea securii de luptă între indivizi, grupuri, colectivități. Pentru că fiecare are nevoie de adevăr. Iar împreună avem nevoie de adevăruri esențiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu