joi, 4 aprilie 2013

Heinrich Heine (13.12.1797, Düsseldorf – 17.02.1856, Paris) - ultimul romantic german

                    Loreley





Eu nu ştiu ce poate să fie
Că-mi sună mereu în urechi
Cu veşnica-i melancolie
Un basm din zilele vechi.

Se-ntunecă fără de veste,
Lin apele Rinului curg,
Şi cresc ale munţilor creste
Măreţ strălucind în amurg.

Pe stâncă un chip de femeie
S-arată din negură blând,
Brăţara-i de aur scânteie,
Ea-şi piaptănă părul cântând.

Ea-şi piaptănă părul şi cântă
Un cântec de vrajă al ei;
Te farmecă şi te-nspăimântă
Cântarea frumoasei femei!

Pescarul, nebun, se repede
Cu luntrea lui mică şi, dus,
Nici valuri, nici stîncă nu vede,
El caută numai în sus.

Vâloarea-l izbeşte de coasta
Stîncoasă, şi moare-necat:
Loreley a făcut-o aceasta
Cu viersul ei fermecat.




Ship accident near Loreley, January 2011

 Dort, wo man Bücher verbrennt, verbrennt man am Ende auch Menschen (Almansor, 1821)
(„Acolo unde se ard cărți se vor arde, până la urmă, și oameni”)

Heine provine dintr-o familie evreiască din Düsseldorf. A fost cel mai bine cunoscut poet al Germaniei pentru poezia sa lirică. Până la instalarea nazismului în Germania, deci mai ales lucrările de tinerețe, au fost puse pe muzică de compozitori celebri: Robert Schumann, Richard Wagner, Franz Schubert, Felix Mendelssohn, Fanny Mendelssohn, Hugo Wolf, Johannes Brahms, Hans Wernwr Henz, Lord Berners.
Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte (Poezii). Pasiunea sa amoroasă unilaterală față de verișoarele sale Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, Buch der Lieder (Cartea cântecelor, 1827).
În 1831 Heine a plecat la Paris. Acolo a s-a „contaminat” de ideile socialismului utopic promovat de Saint-Simon și alții (paradis egalitarist, fără clase sociale, bazat pe meritocrație).
Cu excepția unei scurte vizite în Germania, în 1843, el și-a petrecut restul vieții la Paris. În Germania lucrările sale au fost interzise, împreună cu ale celor care erau considerați ca făcând parte din mișcarea Junges Deutschland (Germania tânără).
În 1844 a scris Deutschland. Ein Wintermärchen (Germania. O poveste de iarnă), un fel de dare de seamă a călătoriei întreprinse de el în Germania și a climatului politic de acolo. A fost publicată de prietenul său Karl Marx în ziarul Vorwärts. În altă lucrare, Atta Troll: Ein Sommernachstraum (Atta Troll: Visul unei nopți de vară), a satirizat politica utopică a opozanților regimului din Germania.
Experiența emoționantă a exilului său se oglindește în poezia In der Fremde (Printre străini).
În 1933, în cursul raidului întreprins de naziști asupra Instititului für Sexualwissenschaft (Intitutul pentru științe sexuale), printre cărțile arse în Openrnplatz (Piața Oprerei) din Berlin s-au găsit și lucrări ale lui Heine.
În ultimii săi opt ani de viață a fost țintuit la pat, unii cred că a avut scleroză în plăci, în timp ce alții opinează că a avut sifilis. A murit la Paris și a fost înmormântat în Cimitirul Montmarte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu