Victor Kernbach - prozator, poet, eseist, traducător, cercetător al mitologiei românești și universale și al paleoastronauticii

Victor Kernbach a murit acum 18 ani,  în 16 februarie 1995, la 72 de ani.

S-a născut la Chişinău în toamna anului 1923 unde și-a petrecut și copilăria şi adolescenţa. S-a refugiat și s-a stabilit la București cu familia după ocupaţia sovietică a Basarabiei din (iunie 1940). A lucrat un timp la ziarul „Vremea" - condus de George Ivașcu, iar mai apoi la „Evenimentul zilei" - condus de Pamfil Șeicaru.

În 1942 începe Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, însă după doi ani pleacă pe front. Revine în 1946, își reia și își termină studiile obţinând licenţa în litere şi filosofie, fără să-și întrerupă  activitatea de jurnalist.

Debutează literar cu eseul „Aspecte din literatura rusă”. Publică câteva lucrări având ca subiect regiunea Caucazului, în special Georgia. În 1956 traduce poemul epic de peste 7 000 de versuri Viteazul în piele de tigru al celui mai mare poet georgian, Sota Rustaveli. După doi ani publică, la editura Cartea Rusă, reportajul despre Georgia, Ţara dintre zăpezi şi portocali. În 1962 şi 1963 traduce alte din alți doi scriitori georgieni, Nicolos Barataşvili şi Konstantin Gamsahurdia, prima fiind un roman istoric Mâna marelui meşter, respectiv o carte de versuri.

În 1957 publică la Editura pentru Literatură şi Artă volumul Rime, iar în 1966, la Editura pentru Literatură, Freamăt galactic - o lucrare în care condiţia umană este abordată dintr-o perspectivă cosmică.

În 1961 a publicat proza fantastică Luntrea sublimă, despre mitul Atlantidei. În 1964 şi 1965 traduce din H.G. Wells „Hrana zeilor” şi „Oul de cristal”. În 1966 şi 1967 îi apar nuvelele fantastice, Umbra timpului, respectiv Povestiri ciudate. În 1968 publică romanul Vântul de miercuri, la Editura pentru Literatură.

Ca cercetător al enigmelor istoriei şi al paleoastronauticii publică în 1971 la editura Albatros lucrarea Enigmele miturilor astrale,  iar în 1978 antologia Miturile esenţiale. Conceput iniţial pentru uz personal, Dicţionarul de mitologie generală este publicat în 1983 şi republicat ulterior în alte 2 ediţii (1989, 1995).

În 1984 îi apare o lucrare în care cercetează fenomenul religios dintr-o perspectivă temporală, Biserica în involuţie (titlul impus de cenzura comunistă, titlul original fiind Biserica în sfera mitului). În anul 1987 publică Vacanţele secrete sau pseudobasme, iar în 1994 Universul mitic a românilor.

În 1995, la vârsta de 71 de ani, la câteva săptămâni după ce publică lucrarea "Universul mitic al românilor", moare în urma unui infarct miocardic. La data morţii sale erau predate spre publicare alte trei lucrări: Mit. Mitogeneză. Mitosferă; Carte de proverbe şi Pe umbra dedicaţiilor.