Ernest Walbourn - „Maci”
din nou e primăvară printre gânduri
întrebări colore picură din gene
ideile palpită cu ispitiri de nuduri
soarele dezgheață tainele perene
se dezmorțește intelectul ca o gâză
în nori pe cer antenele își mută
inima vuiește pornită ca să râdă
dezlănțuita bucurie din natură
verde unduind pe văi se scurge
din adâncu-i scoate noi culori
petale vii de maci se topesc în sânge
sângele-n cascadă stârnește noi fiori
fereastra către lume se deschide
în iriși aer proaspăt înfioară
ar fi să mai apară în atâta bine
chipuri de album de odinioară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu