nu ai dreptul să-mi iei nefericirea și plânsul
să-mi deschizi larg ferestrele
să inunzi de soare și aer în neadierea nopții
în amorțire să-mi pui dintr-o dată mișcare
să-mi scoți vorbe din adâncul muțeniei
prin pereți de gheață să deschizi orizont primăverii
să reanimi amintiri și speranțe
să lipezești adâncuri în prezent
să-mi pui aripi din file de carte
nu ai dreptul
dar ai dreptate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu