Un gând

Cu mine murmur, gem și tremur

ca un copac sub palele de vânt,

mă bate dorul peste mine singur

și numele ți-l șuieră-n cuvânt.

În cuibul sufletului meu respiri

și somnul mi-l alungi ca o lumină, 

te port sub pleoape, îmi stai doar în priviri,

în inimă mă bântui ca o umbră lină.

Prezentul tău în mine permanent
un strigăt, un parfum și o speranță,
m-animă și mă scoate din absent,
îmi dă să sorb noi clipe vii de viață.

Și-mi pare o minune că exiști
reverberând în mine dragostea din nou,
lumina-n noaptea ochilor tăi triști
e un cântec de demult ca un ecou.

De-aceea te gândesc și-n mine murmur,

oftez, mă clatin și uneori mai plâng,

mă las, în dor de tine, prins de tremur,

și nu îmi ești ca orișicare gând.