miercuri, 3 aprilie 2013

Un gând


Cu mine murmur, gem și tremur
ca un copac sub palele de vânt,
mă bate dorul peste mine singur
și numele ți-l șuieră-n cuvânt.

În cuibul sufletului meu respiri
și somnul mi-l alungi ca o lumină, 
te port sub pleoape, îmi stai doar în priviri,
în inimă mă bântui ca o umbră lină.

Prezentul tău în mine permanent
un strigăt, un parfum și o speranță,
m-animă și mă scoate din absent,
îmi dă să sorb noi clipe vii de viață.

Și-mi pare o minune că exiști
reverberând în mine dragostea din nou,
lumina-n noaptea ochilor tăi triști
e un cântec de demult ca un ecou.

De-aceea te gândesc și-n mine murmur,
oftez, mă clatin și uneori mai plâng,
mă las, în dor de tine, prins de tremur,
și nu îmi ești ca orișicare gând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu