joi, 2 mai 2013

Meditație (2)


se scurg subțiri și tainic clipe-n univers
de când tot defrișez meteoriți de gânduri
să aflu care-i rostul pe undeva neșters
de-a fi să fiu un trup însuflețit de gesturi

străfulgerări de aștri pe traiectorii curbe
resturi de comete semănând vapori
spații fără număr călătorind pe unde
lumini și întuneric penetrând atomi

retina mea adună pe zările-i deschise
memorând o lume cu care coexist
oglindă sunt și totuși îmbogățesc cu vise
un univers ce altfel ar fi absurd și trist

în mine răsar și-apun și iar răsar
anotimpuri de sentimente pline
uimind tot universul atuncea când presar
imagini sau cuvinte ce te redau pe tine

nu cred că sfârșitu-mi va fi un somn prelung
cu lumea din mine în lumea de afară
cu gânduri curgând ce-n valuri m-ajung
univers în universul care mă-mpresoară

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu