se scurg subțiri
și tainic clipe-n univers
de când tot
defrișez meteoriți de gânduri
să aflu care-i
rostul pe undeva neșters
de-a fi să fiu un
trup însuflețit de gesturi
străfulgerări de
aștri pe traiectorii curbe
resturi de comete
semănând vapori
spații fără număr
călătorind pe unde
lumini și
întuneric penetrând atomi
retina mea adună
pe zările-i deschise
memorând o lume
cu care coexist
oglindă sunt și
totuși îmbogățesc cu vise
un univers ce
altfel ar fi absurd și trist
în mine răsar
și-apun și iar răsar
anotimpuri de
sentimente pline
uimind tot
universul atuncea când presar
imagini sau
cuvinte ce te redau pe tine
nu cred că
sfârșitu-mi va fi un somn prelung
cu lumea din mine
în lumea de afară
cu gânduri
curgând ce-n valuri m-ajung
univers în
universul care mă-mpresoară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu