Curând

voi pleca-n curând

nu pot să găsesc cuvânt 

pentru ultimul meu gând

peste tot ce e pământ

pân-atunci mai stau să plâng

fără lacrimi doar gemând

lângă ce am fost și sînt 

din însuflețit pământ

formatat din frumuseți

ce-au trecut prin vieți de vieți

voi fi mai apoi un crâng

cu lumină din belșug

cu izvoare fremătând

și cu păsări culegând

din nectarul de pe câmp

cum să trec așa curând

pragul dintre vânt și cânt

către noapte-n necuvânt

fără să mai stau să plâng

fără lacrimi doar oftând

lângă cele ce-am dorit

peste cele ce-am iubit

sub tot timpul ce-am sorbit 

voi fi mai apoi un cer

când de seară când de zori

peste crângul efemer

lângă suluri lungi de nori

și sub stele de mister

apoi încă mai apoi

mai departe-oi fi cometă

voi fi pulbere și ploi

căutând pământ planetă

să mă semăn și să cresc

iar când mor să-nebunesc

de dorul celor ce iubesc