miercuri, 29 mai 2013

Uitare peste tot


de-o vreme ne vedem doar în timpul din urmă
magnetic trecutul mereu prezentul ni-l curmă
oglinzile-și curg adâncul peste rame de noapte
în umbre ce ne pierd și ne-mping mai departe
tot mai departe de locul și timpul de-atunci
peste care doar dorul își poartă urme prelungi
dâre spre zările-n care aiurea-am plecat
somați de-un destin neștiut
ca un vânt ce din brațe ne-a luat

totuși
acolo prin vremea ce curmă
acolo împreună avem înc-o urmă
mai suntem cu căldură și iubire - suntem
acolo râdem când aicea plângem
rugându-ne de clipa care-a fost:
ne lasă-n amintire măcar rost
iar timpul ne-mpietrește în același loc
urzind verdict: uitare peste tot

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu