de-o vreme ne vedem doar în
timpul din urmă
magnetic trecutul mereu
prezentul ni-l curmă
oglinzile-și curg adâncul
peste rame de noapte
în umbre ce ne pierd și
ne-mping mai departe
tot mai departe de locul și
timpul de-atunci
peste care doar dorul își
poartă urme prelungi
dâre spre zările-n care
aiurea-am plecat
somați de-un
destin neștiut
ca un vânt ce din
brațe ne-a luat
totuși
acolo prin vremea
ce curmă
acolo împreună
avem înc-o urmă
mai suntem cu
căldură și iubire - suntem
acolo râdem când aicea
plângem
rugându-ne de
clipa care-a fost:
ne lasă-n
amintire măcar rost
iar timpul ne-mpietrește
în același loc
urzind verdict: uitare
peste tot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu