mă rânduiește
timpu-n anotimpuri
răstimpul pune
noian de ani în salbe
istorie ajuns-am
și mă citesc pe gânduri
un calendar de
vise cu multe pagini albe
îmi clipesc
natura-n cădere de cometă
trecând prin
straturi cu densități amorfe
și ard în
iluzoriu purtând mister ștafetă
prin galaxia
vieții pe care-o sap în strofe
sunt fiul unei
clipe ninse pe pământ
m-aștern
risipitor pe-un strat al existenței
mă topesc încet
cu sufletul arzând
picurându-mă-n
oceanul altor noi esențe
voi zace în
uitare prin amintiri de file
prăfuite-n
rafturi cu oglinzi neșterse
timpul să mă
spele de așteptări umile
ce le las în urmă
aduse vieții jertfe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu