Ai grijă, Doamne, de nopțile noastre,
cele în care îndurăm în nesomn
ispite și temeri, păcate, năpaste
ce numai în minte rosturi le dăm.
Că, Doamne, ne-ai dat întru viață
și-o viață fantomă din visări și himere,
gânduri care ne-ncetat ne agață,
ne scot din concret într-un nimb cu mistere.
Arată-ne, Doamne, noi ce suntem
mai mult decât oase și carne în mers,
decât foame și sete, râvnitori de etern,
puncte clipite în infinit univers.
Că, Doamne, iată, lași uși către nopți
prin care intrăm în lumi de fantasme
și fantasme suntem până-n zori
aventurieri, personaje din basme.
Cine suntem și ce rosturi avem
cutreierând prin oglinzi paralele,
zvâcnește pământul sub cele ce vrem
pe falii de vise mereu mai rebele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu