Baladă

seara și-a răsturnat cerneala pe coala de cer

prin relieful variat umbre alungite de somn în mister se aștern

n-a mai plouat și pământul crapă de sete dogorind prin fisuri

resemnat și flămând țăranul străvechi se-nchină dar nu mai crede-n minuni

copiii lui trei au plecat nu la oraș meserie să-nvețe 

sunt duși pentru muncă plătită la negru prin alte tărâmuri și piețe

să afle și ei ce-i dorul de casă de datini de neam 

de cele pentru care murit-au străbunii în luptă cu-al Țării dușman

și-au lăsat la vămi și demnitatea și limba și portul

să-i ajute cumva dacă nu străinii poate norocul

plânge fără lacrimi și-n tăcere țăranul în satul pustiu

trei copii am pe lume, Doamne de care nimic nu mai știu

prin relieful variat umbre alungite de somn în mister se aștern
seara și-a răsturnat cerneala pe coala de cer