Orizont

m-am mutat departe

undeva în zare

sub orizont

acolo-s de știut

m-am săturat să-mi stau mereu în cale

să mă agăț de clipă la bine și la greu

aici

acum

mereu

prezentu-i o redută doar pentru miopi

momentele se bat neîncetat în piuă

un vârtej aiuritor frumos

traiectorie prin noapte și prin ziuă

mă poartă-n labirintul unui cerc vicios

lațul lui „aici” și nodul lui „acum”

incită simțuri și dorințe

ispitele devin momeli ce-ascund cerințe

deturnați sunt pașii de imperative

uși grele ferecate spre orice perspective

am decis ca în acest prezent

să mă fac simțit fiind mereu absent

m-am exilat din lumea ce gândul mi-l abate

undeva în orizontul ce pare-a fi aproape

cu cât veniți spre mine

cu-atât sunt mai departe