când mintea m-avântă în jungla de
gânduri
apoi hățișuri de-ntrebări mă prind
în capcane
de jur împrejur mă trezesc între
ziduri
prizonier neputinței ce induce
frisoane
adânc aș fi înghițit de lianele
fricii
stătutele bălți mediocre m-ar
pluti
m-aș lăsa sedus de dogme în
incantații
pe retină dinamica lumii aș opri
dar sufletul mi-a pus aripi să mă-nalț
pân la cer
m-a făcut să cuprind în iubire
neînțelesul
să răzbat cu mine din mister în
mister
să-mi tăiesc viața încetul
cu-ncetul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu