Deznădejde

mi s-au închis porii când ai plecat

nu știam că marginile lumii sunt la tine

florile, iarba, pomii toți s-au uscat

și-a-nceput iarna să-mi curgă prin vine

globule albe au prins ca să ningă

pe cerul meu de nori îndoliat 

jarul nestins mi-e gata s-aprindă

tot dorul de tine ce m-a asediat

pașii n-au țintă, mersu-i corvoadă

privirile-s oarbe la orice culori

mă las dezolării și vântului pradă

ca pe o frunză să mă poarte-n noroi

troienele-amintirilor mi-ajung la fereastră

flori albe de gheață îmi curg din priviri

acum știu cum se moare de inim-albastră

cum e să n-ai aer atunci când respiri