vineri, 23 august 2013

Deznădejde


mi s-au închis porii când ai plecat
nu știam că marginile lumii sunt la tine
florile, iarba, pomii toți s-au uscat
și-a-nceput iarna să-mi curgă prin vine

globule albe au prins ca să ningă
pe cerul meu de nori îndoliat 
jarul nestins mi-e gata s-aprindă
tot dorul de tine ce m-a asediat

pașii n-au țintă, mersu-i corvoadă
privirile-s oarbe la orice culori
mă las dezolării și vântului pradă
ca pe o frunză să mă poarte-n noroi

troienele-amintirilor mi-ajung la fereastră
flori albe de gheață îmi curg din priviri
acum știu cum se moare de inim-albastră
cum e să n-ai aer atunci când respiri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu