luminile se sting câte una
numărând alte clipe
simt amorțirea somnului care mă
cheamă-n adâncu-i
valuri de liniște unduie lin ca
niște albe aripe
uitarea mi-o las pe cer licărind
nimănui
m-am trezit pe granița lumilor în
transă-mbrăcat
nu știu de-i apusul ori răsăritul
în zare
aștept să-nțeleg de-s venit sau
plecat
dacă sunt musafir sau sunt gazdă
pe pragul ce doare
sunt fie pierdut, fie câștigat la
jocu-ntâmplării
destinul meu pare că încă nu s-a
decis
într-o parte-s talazuri înalte-ale
mării
în cealaltă nisip din deșertul
care a ucis
nicicând n-am trăit așa dualitatea
în mine
iubesc și urăsc, m-aprind și mă
sting
mă prăvălesc și mă-nalț pe
traiectorii de șine
în tăcere de moarte viața zadarnic
mi-o strig
valuri de liniște unduie lin ca
niște albe aripe
uitarea mi-o las pe cer licărind
nimănui
luminile se sting câte una
numărând alte clipe
simt amorțirea somnului care mă
cheamă-n adâncu-i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu