vineri, 2 august 2013

Ergo sum


atâta timp mă viscolește iară
troienele mi-ajuns-au pân la cer
și picur ca un nor în plină vară
pe uscăciunea propriului mister

crăpate întrebări fără răspuns
presimțiri ce nu au diagnostic
temeri și-ndoieli m-au tot pătruns
pân ce-au făcut din mine un agnostic

știu că nu știu ce mă tot animă
îmi aduce gânduri și îmi dă simțiri
îmi dă conștiința că-s ființă anonimă
cu identitatea pierdută-n amintiri

poate-aș fi acesta care-acuma trec
sau cel ajuns altfel peste o vreme
oi fi oglindă în care mă înec
poate chiar izvorul marilor probleme

picur ca un nor în plină vară
pe uscăciunea propriului mister
atâta timp mă viscolește iară
troienele mi-ajuns-au pân la cer
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg