În cuptorul verii toamna se coace,
miroase noaptea a răcoare pe cer,
septembrie vine, e tot mai aproape,
semințele-n pomi poartă rod fructifer.
Zilele adorm mereu mai devreme,
cerul desenează păsări sub nori,
umbre a toate devin parcă trene
pe pământ mirosind a cosit și a flori.
Și totuși nimic nu mai pare să fie
ca atunci când cămările erau pline de rod,
când cosașii cântau pe-nserat la câmpie,
iar nucile-n palme lăsau urme de iod.
Să fie doar anii care spulberă vraja
toamnelor care vin mereu după august
să scuture frunza, să-nlăture coaja,
să ia amintirilor din rost și bun gust?
superb!
RăspundețiȘtergere